Metode cantitative de evaluare a riscurilor financiare

Obiectivul analizei, din punct de vedere cantitativ, este de a cuantifica nivelul de impact al schimbărilor în condițiile riscante ale proiectului, care sunt testate nu numai asupra riscului, ci și asupra comportamentului indicatori de performanță. Articolul nostru analizează riscurile financiare actuale și metodele de evaluare a acestora.

Metode principale

Dintre principalele metode cantitative de evaluare a riscurilor financiare, putem distinge următoarele

• Metodologii statistice.
• Metodologii analitice.
• Metoda de evaluare a fezabilității financiare și a durabilității.
• Metodologia de estimare a costurilor proiectului.
• Metoda de evaluare a experților.
• Metodă de evaluare a riscului financiar cu ajutorul analogilor.

Metode analitice

Metodele zonale de evaluare a riscurilor implică următoarea clasificare:

• Reducerea.
• Analiza recuperării costurilor proiectului.
• Evaluarea pagubelor din procesul decizional de natură riscantă care este posibilă.
• Analiza pragului de rentabilitate.
• Analiza sensibilității.
• Analiza sustenabilității.
• Modelarea prin simulare (metoda Monte Carlo).
• Analiza scenariilor.
• O metodologie numită "arbore de decizie", în care metodele zonale de evaluare a riscului financiar sunt ierarhizate în ordinea creșterii complexității calculelor efectuate.

Metode statistice

Deci, am revizuit pe scurt clasificarea metodelor de evaluare a riscurilor financiare. Este necesar să se treacă la examinarea detaliată a fiecărei categorii. Să ne uităm mai întâi la metodele statistice de evaluare a riscurilor financiare ale unei întreprinderi.

Este important de remarcat că, printre meritele acestei clase de tehnici care implică analiza factorială, de regresie și de varianță, trebuie subliniat un anumit grad de universalitate. Dezavantajele lor sunt cauzate de necesitatea de a avea o bază de date substanțială. În plus, merită să subliniem ambiguitatea constatărilor, unele dintre dificultățile întâlnite la analiza seriilor temporale etc.

Metodele statistice de evaluare a riscurilor financiare ale unei întreprinderi sunt utilizate destul de rar pentru a calcula riscurile activității economice. Cu toate acestea, în ultima vreme a câștigat o relativă popularitate metodologia analizei de cluster, prin care uneori este posibilă obținerea de date adecvate pentru utilizarea. Adesea, analiza cluster este utilizată în procesul de elaborare a planurilor de afaceri. Acesta este momentul în care factorul de risc global este calculat pe baza datelor, care sunt obținute prin clasificarea riscurilor în grupe.

Este necesar să de reținut, Că metoda statistică de evaluare a nivelului riscurilor financiare constă în examinarea statisticilor privind profiturile și costurile care au fost relevante într-o anumită sau similar companii. Scopul principal este de a determina probabilitatea unui eveniment, precum și amploarea riscului.

Deoarece riscul este o categorie probabilistică, pentru definirea acesteia Principalul obiectiv în acest caz este de a determina probabilitatea unui eveniment, precum și amploarea riscului. În acest caz, gradul de risc ar trebui înțeles ca o probabilitate a unei situații de pierdere, precum și ca valoarea daunelor posibile.

În special, riscul unui om de afaceri în termeni cantitativi nu se caracterizează prin nimic altceva decât printr-o evaluare subiectivă a valorii așteptate, cu alte cuvinte, a valorii probabile a pierderii (câștigului) minime și maxime dintr-o investiție de capital. Cu cât este mai mare intervalul dintre minim și maxim pierdere (venit) în condițiile unei probabilități egale în ceea ce privește primirea, cu atât mai mare este nivelul de risc. Cu cât situația economică este mai incertă în procesul decizional, cu atât nivelul de risc este mai ridicat. Merită să adăugăm că incertitudinea situației economice se datorează, de obicei, opoziției, întâmplării sau lipsei de informații semnificative.

La ce am ajuns?

După ce a examinat caracteristicile metodelor statistice de evaluare a situației financiare și-riscuri economice, este rezonabil să se tragă o anumită concluzie. Așadar, riscul are o probabilitate exprimată matematic asociată cu apariția unei pierderi. Se bazează pe date statistice și poate fi calculat cu un nivel destul de ridicat de precizie.

Pentru a cuantifica riscul, trebuie să se cunoască toate efectele posibile ale unei tranzacții individuale, precum și probabilitatea de apariție a acestora. Probabilitatea trebuie înțeleasă ca fiind posibilitatea de a obține un anumit rezultat. Atunci când sunt aplicate la sarcini economice, metodele teoriei probabilităților se reduc, de regulă, la identificarea valorilor legate de riscul de apariție a anumitor evenimente și la selectarea celei mai preferabile dintre situațiile posibile pe baza valorii maxime a așteptării matematice. Cu alte cuvinte, acesta din urmă este egal cu valoarea absolută a unui anumit eveniment înmulțit cu probabilitatea ca acesta să se producă.

Iată un exemplu

Pentru o asimilare completă a materialului privind gestionarea riscurilor financiare și metodele de estimare a riscurilor financiare ale planului statistic este util să se ia în considerare un exemplu. Există două variante de investiție de capital și se stabilește că în cazul investiției în proiectul A se obține un profit egal cu 250 000 de ruble cu o probabilitate de 0,6, iar în cazul investiției în proiectul B se obține un profit egal cu 300 000 de ruble cu o probabilitate de 0,4.

În cadrul acestui scenariu, se așteaptă ca încasarea de numerar din investirea capitalului (cu alte cuvinte, așteptările matematice) va fi de 150.000 de ruble (250 x 0,6) în cadrul proiectului A și de 120.000 de ruble (300 x 0,4) în cadrul proiectului B.

Metoda expertă de evaluare a riscului financiar

Cel mai important loc în sistemul metodelor de evaluare este ocupat de evaluarea expertă, cu alte cuvinte, implementarea expertizei, prelucrarea ulterioară și aplicarea rezultatelor acesteia în procesul de justificare a valorii probabilității. Este demn de remarcat faptul că implementarea expertizei trebuie privită ca un complex de proceduri matematice, statistice și logice, metode care sunt asociate cu activitățile expertului, angajat în prelucrarea informațiilor necesare pentru analiza și, în consecință, adoptarea anumitor decizii.

Nivelul de risc poate fi măsurat în funcție de două criterii. Este vorba de variabilitatea (fluctuațiile) rezultatului posibil și de valoarea medie așteptată. Aceasta din urmă trebuie înțeleasă ca fiind valoarea unei situații, care este asociată cu un eveniment incert. Media așteptată este considerată o medie ponderată a tuturor rezultatelor posibile. În acest caz, probabilitatea fiecăruia dintre ele este aplicată ca frecvență sau pondere a valorii corespunzătoare.

Luați în considerare un exemplu

Să analizăm un exemplu de metodă de evaluare cantitativă a riscului financiar prezentat. Se știe că în cazul investirii capitalului în proiectul A din 120 de situații, profitul egal cu 250.000 de ruble a fost obținut în 48 de situații (probabilitatea aici este de 0,4), profitul de 200.000 de ruble a fost obținut în 36 de situații (probabilitatea 0,3) și profitul de 300.000 de ruble a fost obținut în 36 de situații (probabilitatea 0,3). Astfel, valoarea medie așteptată va fi (250 x 0,4 + 200 x 0,3 + 300 x 0,3) = 250.000 ruble. În mod similar, putem afla că, atunci când investim capitalul în proiectul B, profitul mediu este (400 x 0,3 + 300 x 0,5 + 150 x 0,2) = 300.000 de ruble.

Ca rezultat al comparării celor două sume de profit așteptat, putem concluziona că, atunci când se investește în proiectul A, profitul variază între 200.000 și 300.000 de ruble, iar media este de 250.000 de ruble; atunci când se investește în proiectul B, profitul variază între 150.000 și 400.000 de ruble, iar media este de 300.000 de ruble.

Tehnici analitice

Să analizăm metodele analitice și indicatorii pentru evaluarea riscului financiar. Practica arată că acestea sunt utilizate foarte frecvent. Avantajul în acest caz este că sunt destul de bine dezvoltate și ușor de înțeles. Metodologia analitică include o evaluare a sensibilității proiectului la anumite modificări ale parametrilor, precum și o evaluare a sustenabilității financiare a societății sau întreprinderii.

Printre indicatorii metodei analitice de evaluare a riscului financiar este important de menționat următoarele:

• Pragul de rentabilitate.
• Coeficient de sensibilitate.
• Ratele de durabilitate în termeni financiari.

Este util să analizăm fiecare dintre ele separat. Astfel, coeficientul de sensibilitate este utilizat pentru a evalua în termeni cantitativi riscul nediversificat (sistematic), care, din câte se știe, este legat în principal de fluctuațiile generale ale pieței în ceea ce privește rentabilitatea și prețurile. Analiza de sensibilitate trebuie înțeleasă ca fiind cea mai simplă modalitate de cuantificare a riscului, care este cea mai frecvent utilizată în practică. Scopul său principal este de a determina măsura în care fiecare dintre factorii care variază afectează rezultatul general al proiectului. Ca bază de informații, datele privind fluxurile de numerar sunt relevante aici a unui proiect de investiții. Ca indicatori integrali care caracterizează rezultatele proiectului, criteriile de performanță din planul de proiect sunt considerate, de obicei, următoarele. În analiza de sensibilitate standard utilizată în legătură cu un proiect, se studiază impactul secvențial unic asupra rezultatului final (cu alte cuvinte, eficacitatea proiectului) al unei singure variabile (variabilă, factor) care este testată pentru risc, cu condiția ca ceilalți parametri să rămână neschimbate.

Este important de știut că modul de calcul al coeficientului de sensibilitate este următorul:

• Determinarea variabilei cheie în raport cu care se efectuează analiza de sensibilitate (venituri nete generate, rata internă de rentabilitate etc.).
• Identificarea factorilor (situația economică, rata inflației etc.).
• Determinarea valorii indicatorului cheie în diferite etape de implementare a proiectului (achiziția de materii prime, producție, vânzări, construcții de capital, transport etc.).

Secvențele de intrări și ieșiri financiare generate în acest mod implică determinarea fluxului de fonduri pentru absolut fiecare moment, cu alte cuvinte, calcularea indicatorilor de eficiență. În continuare, se realizează tabelele sau diagramele care reflectă dependența indicilor rezultați menționați de parametrii de tip inițial. Comparând diagramele obținute între ele, putem calcula așa-numiții indicatori cheie care au cel mai mare impact asupra evaluării rentabilității unui anumit proiect.

Următoarea metodă de evaluare a riscului financiar este utilizarea "pragului de rentabilitate" (PBU). Este demn de remarcat faptul că este considerat a fi punctul critic al volumului de vânzări (producție), la care profitul din vânzarea bunurilor produse este egal cu costul de producție al acestora. Cu alte cuvinte, marja sa de profit este zero.

Este demn de remarcat faptul că utilizarea acestei metode financiare de analiză a riscului implică identificarea volumului marginal de producție. Sub acest nivel, proiectul său va deveni neprofitabil. Se știe că, pentru a determina pragul de rentabilitate, se pleacă de obicei de la egalitatea dintre venitul (încasările) obținut din vânzarea unui produs de bază și costul de producție al acestuia.

Date de intrare pentru calcul:

• Prețul pe unitate al unui produs comercializabil.
• costurile care nu depind (sau depind doar vag) de cantitatea de produs fabricat (această categorie este cunoscută sub numele de costuri fixe).
• Costuri variabile pe unitate de produs comercializabil.

Cu cât pragul de rentabilitate este mai ridicat, cu atât proiectul este mai puțin atractiv, deoarece trebuie asigurată o producție (vânzări) maximă pentru a realiza rentabilitatea (profitabilitatea) acestuia. Este demn de remarcat faptul că analiza impactului dinamicii fiecăruia dintre indicatorii prezentați asupra TBA implică o evaluare a sensibilității (cu alte cuvinte, a gradului de risc) proiectului la schimbările reale sau posibile.

Analiza cost-utilitate și sustenabilitate financiară

Cea mai importantă metodă de evaluare a riscului financiar în managementul riscului financiar este analiza sustenabilității financiare, precum și a caracterului rezonabil al cheltuielilor. Trebuie știut că, în economie, sustenabilitatea trebuie înțeleasă ca fiind capacitatea unui sistem economic, indiferent de circumstanțe, de a-și menține propriile performanțe, adică chiar și după ce a fost afectat de factori ai unui mediu nefavorabil.

Metoda de analiză a sustenabilității este utilizată pentru a determina modificările valorilor economice cheie ale unui proiect în cazul unor schimbări nefavorabile ale diferiților factori. De exemplu, se investighează un indicator al profitului posibil după o modificare a prețului materialelor și materiilor prime, care este necesar ca producerea unui produs comercializabil. Această metodă este considerată a fi o bună ilustrare a modului în care factorii de intrare afectează rezultatul final al proiectului.

Principalul său dezavantaj este că modificarea unui singur factor este considerată izolat, în timp ce, în practică, toți factorii planului economic sunt într-o anumită măsură corelați. Prin urmare, utilizarea acestei metode ca instrument de sine stătător pentru analiza riscurilor este foarte limitată.

În procesul de analiză a metodelor de evaluare cantitativă a riscurilor financiare trebuie remarcat faptul că stabilitatea (starea) financiară a entității comerciale este considerată un concept complex caracterizat de un sistem de indicatori relativi și absoluți care reflectă disponibilitatea, aplicarea și plasarea resurselor financiare ale companiei și care, în ansamblu, definesc stabilitatea poziției firmei din punct de vedere economic și fiabilitatea acesteia în calitate de partener de afaceri.

La evaluarea gradului de risc economic în sistemul de indicatori care caracterizează situația financiară a unei societăți, un interes deosebit poate fi manifestat în ceea ce privește indicatorii de solvabilitate. Este oportun să se considere această categorie ca fiind disponibilitatea întreprinderii de a rambursa datoriile în cazul unor pretenții din partea tuturor creditorilor simultan, dar numai în cadrul pasivelor pe termen scurt (ideea este că în cadrul pe termen lung întoarcerea este cunoscută dinainte). Utilizarea ratelor de solvabilitate permite evaluarea capacității unei întreprinderi de a-și plăti creditorii în acest moment numai din fonduri proprii.

Este demn de remarcat faptul că una dintre cele mai accesibile metodologii de evaluare a riscurilor, atât pentru oamenii de afaceri, cât și în termeni relativi, este utilizarea ratelor de solvabilitate financiară. Acestea sunt considerate a fi cele mai importante instrumente utilizate pe scară largă pentru evaluarea cantitativă a riscurilor economice. Coeficienții sunt determinați în procesul de analiză a poziției financiare a unei societăți. Coeficientul de lichiditate este un indicator-cheie al solvabilității. Lichiditatea este capacitatea unei întreprinderi de a utiliza activele sale ca mijloc direct de plată sau de a le converti imediat în bani pentru a-și plăti datoriile în timp util.

Partea finală

Am analizat clasificarea și caracteristicile principale ale metodelor de evaluare a riscurilor financiare. Este important de reținut că un proces decizional solid necesită caracteristici cantitative reale ale riscului și fiabilității, nu simularea acestora. Astfel, acestea trebuie să aibă un conținut inteligibil. Aceste caracteristici pot fi pur și simplu probabilități. Merită subliniat faptul că atât probabilitățile subiective, cât și cele obiective pot fi folosite pentru a lua decizii. Acesta din urmă poate fi calculat pe baza înregistrărilor statistice și contabile.

Unele metode sunt de natură specifică. De exemplu, este necesară o anumită prudență în aplicarea metodei analogiei. Chiar și în cele mai bine cunoscute cazuri de finalizare nereușită a unui proiect, este dificil să se stabilească ipoteze pentru analize viitoare și, prin urmare, să se pregătească un set realist de scenarii de eșecuri posibile.

Pe lângă metodele cantitative, metodele calitative de evaluare a riscurilor financiare sunt acum utilizate pe scară largă. Principala sarcină a abordării calitative este de a detecta și apoi de a identifica posibilele varietăți de risc pentru proiectul în cauză, precum și de a definiție și caracterizare factorii și sursele care influențează un anumit tip de risc. Analiza calitativă implică o caracteristică a daunelor posibile, o estimare a costurilor acestora și măsuri legate de atenuarea și prevenirea riscurilor (asigurarea riscurilor, provizioane etc.). O abordare calitativă care nu cuantifică riscul unui proiect este considerată a fi Baza pentru investigații suplimentare prin metode cantitative, utilizând aparatul matematic al statisticii matematice și al teoriei probabilităților. Principala provocare a abordării cantitative este măsurarea numerică a impactului factorilor de risc asupra parametrilor de performanță. Tehnicile calitative de estimare includ analiza de adecvare a costurilor, metodologia analogiei și metodologia expertizei.