Inovarea organizațională: caracteristici, forme de inovare, obiective

Inovarea în afaceri poate fi definită într-un mod foarte simplu: reprezintă toate ideile, conceptele, tehnologiile sau procesele care sunt implementate în întreprinderi și care permit conducerii să îmbunătățească ceva, să obțină un produs mai bun sau să creeze un nou produs sau serviciu. Aceste schimbări fac posibilă atingerea obiectivelor asociate cu operațiunile comerciale, și anume creșterea vânzărilor și îmbunătățirea rentabilității operațiunilor.

Potrivit lui Peter Drucker, unul dintre fondatorii teoriei moderne a managementului, inovația este un instrument special în mâinile managerilor, prin care aceștia dobândesc capacitatea de a se angaja în alte activități sau să furnizeze noi servicii.

esență și concept

Inovația organizațională este introducerea unei noi metode într-o organizație modul de lucru, în cadrul companiei, în structurarea locurilor de muncă sau în interacțiunea cu mediu.

Aceste inovații nu presupun procese de fuziune și achiziție, chiar dacă sunt puse în aplicare pentru prima dată. Inovarea organizațională nu este doar un motor de schimbare a produselor, ci poate avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra eficienței operațiunilor de afaceri și poate îmbunătăți calitatea și performanță, pentru a îmbunătăți schimbul de informații sau pentru a spori capacitatea societății de a învăța și de a utiliza alte cunoștințe și tehnologii.

Inovarea implică, de obicei, ceva care nu a fost încă utilizat într-o anumită întreprindere sau schimbarea a ceva care există deja pentru a-l îmbunătăți. Inovarea se poate referi la diferite tipuri de procese, fenomene care sunt atât organizaționale și tehnice, cât și sociale sau psihologice.

Caracteristici

Trăsătura caracteristică a acestui tip de raționalizare este introducerea unei metode de organizare fundamental diferite (în practicile de afaceri, în organizarea posturilor, în procesul de producție), care nu a mai fost utilizată anterior în această întreprindere.

Aspectul istoric

Politologul și economistul american și austriac Joseph A. Schumpeter a inventat termenul "inovare" la știința economică. El a înțeles că asta înseamnă:

• Introducerea unui produs diferit pe care clienții nu îl cunosc încă sau a unei mărci diferite.
• Introducerea unei metode de producție care nu a fost încă utilizată.
• Descoperirea unei piețe diferite.
• Căutarea unei alte surse de materii prime.

Conceptul de inovare este înțeles în diferite moduri. Pentru economistul american Michael Porter, inovația este aplicarea ideilor progresiste. Acestea trebuiau să aducă beneficii economice, diverse îmbunătățiri tehnologice sau practici mai bune. Profesorul de marketing internațional F. Kotler avea o abordare similară a inovației, prin care înțelegea produsul, serviciul sau ideea.

De ce sunt necesare schimbări

Principalele obiective ale inovării organizaționale includ:

• Implementarea unei noi strategii de către o companie.
• Schimbarea structurii existente a societății pentru a respecta alte standarde.
• Îmbunătățirea performanțelor financiare ale activității de bază.
• Rezolvarea problemelor de organizare internă în cadrul întreprinderii.
• Scoaterea unei întreprinderi dintr-o stare de criză.

Principalele forme de

Inovațiile organizatorice și manageriale ar trebui să se realizeze prin introducerea unor metode progresiste de producție sau de furnizarea de servicii, adoptate de societate. Aceasta poate include managementul lanțului de aprovizionare și transformarea proceselor utilizate în întreprindere, reinginerie de afaceri. Îmbunătățirile pot viza, de asemenea, introducerea unor soluții diferite de repartizare a sarcinilor între angajați și autoritatea de a procesul decizional.

Deoarece acest concept poate fi interpretat în diferite moduri, vom distinge două tipuri de inovații organizaționale. Prima implică inovații tehnologice, adică cele legate de produs sau de procesul de producție.

A doua categorie este reprezentată de opțiunile netehnologice, adică cele care se referă la schimbări organizaționale și de marketing.

Formele organizaționale de inovare includ inovarea proceselor și a produselor.

Acestea din urmă sunt concepute pentru a îmbunătăți un produs existent sau pentru a introduce un nou serviciu pe piață. Această îmbunătățire se referă la partea tehnică, la materialele utilizate pentru producție, la funcționalitatea produselor și la ușurința de utilizare.

Inovațiile organizatorice de proces se bazează pe o schimbare a metodei de producție. Această inovație poate consta în îmbunătățirea unui proces existent sau în utilizarea unei metode de producție complet diferite. Companiile optează pentru acest tip de introducerea invențiilor din mai multe motive:

• Necesitatea de a reduce costurile unitare.
• Îmbunătățirea calității produselor și serviciilor.
• Introducerea unei noi producții.

Inovațiile de marketing se referă la schimbări în ambalajul produsului, aspectul produsului, tehnicile de vânzare, promovarea unui produs sau serviciu pe piață, modificări de preț.

Ultimul tip de inovare este de tip organizațional. Ele introduc modificări în structura internă a întreprinderii și în relațiile acesteia cu mediul înconjurător. Aceste inovații îmbunătățesc și consolidează poziția companiei și relațiile sale cu lumea exterioară.

Baza de formare

Cererea sau oferta este adesea motivul pentru inovații. Inovațiile pot avea loc în cadrul întreprinderii sau se pot referi la mediul de piață în care aceasta operează. De asemenea, inovațiile se referă la piața regională, corporatistă, națională sau internațională și, uneori, la piața globală.

În procesul de creare a unei inovații, întreprinderea poate pune în aplicare propria soluție de inovare sau poate alege o opțiune mai simplă, și anume să aplice o metodă deja experimentată de o altă întreprindere. Inovarea poate proveni de la o anumită întreprindere, din exterior sau poate fi rezultatul colaborării între diferite întreprinderi.

Inițial, se naște inovația idee pentru soluție nouă. Următorul pas este crearea conceptului. Ulterior, o persoană sau o echipă desemnată dezvoltă o propunere de inovare. O metodă progresivă inventată într-o companie se vinde ca orice alt produs. Este important de reținut că toate schimbările introduse în întreprindere trebuie să răspundă așteptărilor.

Principalele forme de inovații organizaționale pot fi împărțite în întreprinderi mici și mari. Strategiile diferă considerabil în aceste forme. Cele mai multe inovații moderne sunt create special pentru întreprinderile mici.

Principii de bază ale utilizării

Punerea în aplicare a unei inovații organizaționale este un set concret de activități care constituie un singur proces. Ideea cheie este de a crea condițiile potrivite pentru punerea în aplicare a ideilor progresiste. Cele mai importante acțiuni care alcătuiesc procesul de organizare a unei inovații includ:

• Selectarea unităților de gestionare a implementării.
• Obținerea resurselor necesare.
• Coordonarea activităților, adică asigurarea cooperării între unitățile care îndeplinesc sarcini parțiale.
• Definirea unui sistem de supraveghere, control și acceptare a sarcinilor adecvat metodei de punere în aplicare.
• definiție a Metode de informare debit.
• Organizarea formării personalului.
• Pregătirea programului detaliat de punere în aplicare.
• elaborarea de instrucțiuni precise pentru situații cruciale.
• Stabilirea unei echipe de personal care va fi responsabilă de implementare și atribuirea de sarcini specifice.

Factori care influențează procesul de implementare

Inovarea și schimbarea organizațională într-o companie pot fi realizate datorită influenței mai multor factori. Implementarea de noi soluții este un proces relativ complex și implică multe provocări. Adesea, problema este că de fiecare dată când procesul de schimbare în producție (chiar și unul mic) este individual și unic.

Trecerea la tehnologii progresive este un exemplu de mod tradițional de transformare. În timpul implementării, activitatea de cercetare și dezvoltare este transformată în mod corespunzător și convertită într-un produs concret, într-o metodă de producție, într-o soluție organizațională și economică. Atât artiștii interpreți sau executanți, cât și inițiatorii sunt implicați în punerea în aplicare.

În plus, natura specifică a inovației obligă la implicarea implementatorilor și a utilizatorilor, care vor aplica noul produs la nevoile lor. De exemplu, atunci când se introduce un nou medicament, departamentele comerciale, centrele de servicii și consumatorii sunt implicați în introducerea acestuia, determinând cererea pentru medicament. După cum se poate observa, există mai multe niveluri de direcționare. Fiecare trebuie să precizeze cu exactitate domeniul său de activitate respectiv.

Procesul de coordonare

Coordonarea și controlul joacă un rol important în gestionarea inovării organizaționale.

Coordonarea, care este considerată unul dintre cele mai importante elemente ale procesului de implementare. Acesta este văzut ca o armonizare și o asociere toate private activități. În mod obișnuit, fiecare fază de implementare implică mai multe proiecte individuale de mici dimensiuni. Această situație există chiar și în cazul implementărilor realizate într-o singură întreprindere. Pentru ca punerea în aplicare a unei idei să fie eficientă și eficace, trebuie să fie sincronizate următoarele etape și elemente.

În ceea ce privește sincronizarea, trebuie să se ia în considerare două aspecte aspecte de bază. În primul rând, este vorba de o chestiune de sincronizare precisă a tuturor acțiunilor pentru a pune în aplicare mai rapid această inovație. Al doilea aspect se referă la planificarea corectă a sarcinilor. Ar trebui să fie organizat astfel încât aceleași activități să nu se poată repeta de mai multe ori.

Următorii factori fac posibilă o coordonare eficientă

• Programarea precisă a etapelor ulterioare și a sarcinilor specifice.
• Instrucțiuni detaliate de punere în aplicare.
• Fluxul de informații relevante.
• un grup de coordonare adecvat, format din reprezentanți ai unităților cu sarcini parțiale.

Procesul de control

să sublinieze importanța controlului în gestionarea întregului proces de inovare, ar trebui să se acorde atenție importanța sa ca funcție-cheie de gestionare în faza de implementare a soluției. O justificare pentru această importanță crucială a controlului este faptul că în faza de punere în aplicare trebuie luate măsuri mai serioase decât în alte faze ale procesului de inovare. Pentru a utiliza aceste instrumente în mod eficient și eficace, activitățile trebuie monitorizate în mod sistematic pentru a identifica orice deficiențe și nereguli și apoi pentru a le corecta.

Cei trei factori cei mai importanți pentru monitorizarea inovării organizaționale și economice ar trebui să fie de interes primar:

• Rezultatele obținute.
• Calendarul de punere în aplicare a etapelor ulterioare ale acțiunii.
• Costurile suportate pentru îndeplinirea obligațiilor.

La monitorizarea rezultatelor obținute se iau în considerare următorii parametri: greutate, calitate, adecvare, eficiență, eficiență, productivitate tehnică. Comparația dintre costurile reale și beneficiile preconizate este baza pentru Decizii privind reducerea costurilor, schimbarea planului. Controlul asupra implementării proiectului implică verificarea timpului necesar pentru a finaliza anumite sarcini, precum și stabilirea datelor de început și de sfârșit ale implementării propunerilor inovatoare.

Concluzie

Principalele concluzii ale temei investigate:

• Rolul și importanța inovării organizaționale în contextul actual de criză cresc dramatic.
• Procesul de creare și implementare a acestora ar trebui să fie continuu pentru a obține o eficiență maximă.
• În practică, punerea în aplicare a inovațiilor utilizează mecanisme de planificare în toate domeniile companiei.