Structura și fiziologia aparatului otolitic

Aflați ce îi face pe unii oameni agili și pe alții leneși, examinând structura și funcția organelor de echilibru. Înțelegerea noțiunilor de bază ale vestibulorecepției - percepția propriului corp în spațiu - va răspunde la întrebarea despre cum se poate îmbunătăți coordonarea și dezvolta dexteritatea.

Sistemul senzorial vestibular

Vestibulorecepția în organism este asigurată de organele de echilibru. Acesta este împărțit în regiunea periferică, care se află în urechea internă, și regiunea centrală. Acesta din urmă este o combinație de căi neuronale, nuclei și celule nervoase corticale. Cerebelul este responsabil pentru coordonare.

Periferia vestibulară este formată din trei canale, numite canale semicirculare, și vestibulul. Canalele sunt orientate în trei planuri unul față de celălalt și, prin urmare, se numesc frontal, orizontal și sagital. Acestea sunt umplute cu un conținut fluid vâscos.

Vestibulul are doi saci: urotriculus, care comunică cu canalele semicirculare, și sacculus, care este atașat de cohlee. Acești saci fac parte din aparatul otolitului. Acest sistem senzorial este responsabil pentru detectarea gravitației și perceperea decelerării sau accelerației, în timp ce canalele sunt responsabile pentru răspunsul de rotație care vă menține echilibrul, chiar și în cazul unor salturi și tumbe complexe.

Anatomia aparatului otolitului

Deci, acest aparat este situat în vestibul și este format din doi saci, pe suprafața cărora se află mecanoreceptorii. Acestea sunt umplute cu endolimfă foarte vâscoasă și, împreună cu canalele și cohleea, formează un singur flux endolimfatic.

O parte din receptorii cu aspect păros se află în interiorul cavității pungii. În general, acestea sunt structuri formate din șaizeci sau mai multe fire de păr lipite, cu spiculețe mai lungi.

Ei pătrund în membrana glandulară a utriculului și a sacului. Receptorii aparatului otolitic sunt împărțiți în două tipuri în funcție de structura lor:

1. Primul tip este în formă de bulb. Acești receptori sunt considerați a fi cei mai tineri din punct de vedere evolutiv.
2. Al doilea tip este caracterizat de o formă cilindrică. Din punct de vedere evolutiv, ele sunt mai vechi decât.

Celulele receptoare sunt conectate prin setae situate la apex cu domul și endolimfa canalelor semicirculare cu pe o parte, și membrana sacilor otolitici pe de altă parte. Printre aceste setae, se disting un cinocil gros și lung și multe stereocili scurte. Cu capetele lor intră în contact cu membrana statoconium, care are o structură gelatinoasă datorită gelului de mucopolizaharide inclus în compoziția sa. Acesta conține cristale de fosfat de calciu numite otoliți.

Fiziologia analizatorilor vestibulari

Cercetările privind fiziologia aparatului otolitului au fost efectuate de oamenii de știință Sewall și Breyer. Prima formulare a teoriei funcționale a fost propusă de J. Breuer. Breuer. Conform teoriei sale, iritarea analizatorului provoacă deplasarea membranei statoroanelor în raport cu firele de păr receptoare, precum și îndoirea firelor de păr în sine. Forțele inerțiale care apar pe fondul unei accelerații în direcții diferite au ca rezultat.

Cercetători R. Magnus și A. de Kline consideră că iritarea receptorilor este cauzată de otoliți, maximul fiind observat atunci când aceștia sunt suspendați, iar minimul atunci când otoliții sunt presați de firele de păr.

Răspunsul reflex la iritare se bazează în mușchii de la baza gâtului și a membrelor și se manifestă prin mișcări tonice de rotație și verticale ale ochilor. Esența este de a păstra echilibrul, precum și de a păstra obiectele din jur în vedere în timp ce se schimbă poziția capului.

Modalități de îmbunătățire a coordonării motorii

Sensibilitatea vestibulară nu este statică: expunerea constantă la un stimul determină o scădere a reflexelor și o adaptare. Aceasta este baza următorului antrenament care ajută la creșterea coordonării.

Îmbunătățirea coordonării motorii poate fi realizată prin următoarele mijloace

• Creșterea preciziei mișcărilor;
• dezvoltarea memoriei motorii;
• îmbunătățirea vitezei de reacție;
• Formarea aparatului vestibular

Aceste rezultate pot fi obținute prin implicarea în sport, precum și prin efectuarea unor seturi speciale de exerciții.