Varianta lexico-semantică (lsv). O analiză a semnificației cuvintelor

Cuvintele de la diferite niveluri consolidează și îmbunătățesc sistemul lingvistic general. Este considerată fundația de bază a structurii lexico-semantice, ale cărei elemente interacționează și sunt interrelaționate. Fenomenele semantice din fiecare cuvânt sunt multifațetate. Ele reflectă procesele care au loc în vocabularul limbii. Un sistem bazat pe o combinație de diferite variante lexico-semantice (LSV) joacă un rol important în modelarea logisticii moderne. Ce este?

Terminologie

Cuvântul - este un important, unitate structurală a limbii, care servește la caracterizarea diferitelor obiecte și a proprietăților, fenomenelor, relațiilor dintre ele, care au un ansamblu de proprietăți fonetice, semantice și morfologice. Structura fonetică este ansamblul fenomenelor sonore, structura semantică este ansamblul semnificațiilor, iar structura morfologică este ansamblul morfemelor care formează învelișul sonor al fiecărui cuvânt.

Structura semantică a unui cuvânt este un set stabilit de componente care formează un anumit model general în care variantele lexicale și semantice sunt legate între ele și coerente între ele. LSV este o unitate simplex. Partea sa formală este formată din forma sonoră definită a unui cuvânt, iar partea sa substanțială din interpretarea acestuia. Există diferite clasificări ale acestui proces, care se disting prin elemente și interrelații speciale care programează o anumită abordare a studiului acestui fenomen.

Câteva fapte istorice

Semantica a apărut ca disciplină modernă la mijlocul secolului al XIX-lea. Termenul a fost introdus pentru prima dată în 1883 de către lingvistul francez M. Briales, care era serios interesat de problema sistemului lingvistic. La începutul secolului XX termenul a apărut în Rusia. În această perioadă a început procesul de dezvoltare a structurii morfologice a cuvintelor.

Formarea sistemului lexico-semantic a avut loc în perioada istorico-comparată a dezvoltării disciplinei, care datează de la mijlocul secolului XX. În acest moment, semnificația lexicală a termenilor a fost studiată și integrată în grupuri speciale în funcție de diferite domenii de activitate.

Situația

Pe parcursul întregii perioade de existență, limba rusă a acumulat mulți termeni cu semnificații lexicale diferite. De-a lungul timpului, a apărut necesitatea de a le distinge și de a le sistematiza. Știința semantică se ocupă cu studiul acestor cuvinte și expresii. Ansamblul variantelor lexico-semantice ale unui cuvânt (LSV) formează structura semantică a unui cuvânt.

Cuvintele LSV ale tuturor termenilor sunt colectate în diferite dicționare explicative rusești. De exemplu, există dicționare cu alfabet latin. И.Ozhegov, D. Н.Ushakov, V. И. Dahl, etc. Interpretarea vocabularului este o semnificație picturală, concretă, direct percepută a unui cuvânt. Astfel de construcții teoretice reflectă semnificația fiecărui termen.

Scop

Îmbunătățirea și dezvoltarea semanticii este de mare importanță pentru sistemul educațional modern. Scopul său principal este de a studia, sistematiza, actualiza variantele lexico-semantice ale termenilor. Ajută la îmbogățirea și îmbunătățirea limbii ruse moderne. Această categorie a fost formată treptat într-o anumită perioadă a dezvoltării istorice a societății.

Arată sensul unui cuvânt, totalitatea informațiilor obiective dintr-un sistem de relații, conexiuni, interacțiuni. Procesul de variație lexico-semantică este o modificare a semnificațiilor unităților structurale ale limbii. Fenomenele semantice din fiecare cuvânt sunt multifațetate.

Acestea reflectă procese cheie, care au loc în vocabularul limbii. Cuvintele cu valori multiple sunt un indicator al eterogenității funcționale a unui cuvânt. Există termeni de origine străină care au divergențe lexicale diferite. Acestea sunt luate în considerare și colectate în anumite surse informative.

Constituenți

Varianta lexico-semantică (LSV) este o parte a structurii semantice a unui cuvânt. Fenomenul este un set de interpretări învechite și moderne ale fiecărui termen. cuvintele care au un singur sens lexical sunt reprezentate printr-o singură variantă. Sensurile multiple sunt termeni caracterizați de mai multe variante. Semantica, care face parte din lingvistică, se ocupă cu studiul LSV al unui cuvânt.

Cuvântul este o unitate de bază a limbii care denumește obiecte, fenomene, relații, acțiuni etc. д. Structura semantică a unui cuvânt include ansamblul semnificațiilor semantice ale cuvântului său. Acesta caracterizează compoziția seminală a fiecărui termen. Seme este o trăsătură diferențiată, semantică, care este evidentă în compararea unor termeni diferiți. Partea sa constitutivă este considerată a fi seme. Specialiștii disting mai multe principale:

• Un lexem sau un set de semnificații lexicale;
• gramatică sau un set de semnificații gramaticale.

Caracteristici

Varianta lexico-semantică are o formă internă care caracterizează specificul național al limbii și viziunea asupra lumii specifică diferitelor popoare. Semnificațiile titlurilor din diferitele structuri de cuvinte nu sunt egale. Ele sunt adesea considerate cauza formării diferitelor relații și interrelații între elemente, care diferă în statutul lor. Specialiștii moderni fac distincția:

1. sensul primar. Este practic independent de context, limitat și pe primul loc în dicționar.
2. sens privat. Are un conținut limitat, este contextualizat, are un conținut moderat, iar în dicționar apare cel mai adesea după sensul primar.

Interacțiune

Fenomenul de variație a LTV implică o modificare a structurii semantice a unui cuvânt, care are un caracter multifațetat. De exemplu, eterogenitatea și inconsecvența LSV-ului unui cuvânt nu îl împiedică să păstreze unitatea principalului cuvânt Semnificația lexicală a cuvântului. Există mai multe tipuri de legături între variantele lexico-semantice ale unui cuvânt. Și anume:

1. Metafora este transferul proprietăților unui obiect sau fenomen la altul în funcție de proprietățile lor asemănări și diferențe. Această proprietate se referă la formă, funcție, localizare, impresie, evaluare, mod de acțiune. De exemplu, "foc de tabără Crimson Sunset Bonfire", "secera lunii".
2. Metonimia este o combinație de cuvinte în care un cuvânt este înlocuit cu un altul. Este vorba de relația timp și spațiu, semn și lucru, proces și loc, cauză și efect, scop și efect, container și conținut, material și articol. De exemplu, "trei farfurii pentru a mânca", "plimbare în aur".
3. Sinecdoca este transferul numelui unui întreg către partea sa. De exemplu, prună în sensul de "fructe" și prună în sensul de "unui pom fructifer".

Avantaje și dezavantaje

O virtute importantă a structurii lexico-semantice este considerată a fi universalitatea ei. Ne permite să sistematizăm termeni din orice parte de vorbire și orice sens lexical. Este convenabil și ușor de utilizat "din confortul propriei case". În zilele noastre, structura lexico-semantică a câștigat popularitate în multe părți ale lumii cu oameni de diferite vârste și statut social.

Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor sale avantaje, există încă dezavantaje. Timpul nu stă pe loc. Odată cu dezvoltarea proces tehnologic și introducerea diferitelor inovații există o mulțime de termeni și expresii noi cu semnificații lexicale diferite. Un dicționar explicativ obișnuit nu le mai ține. este necesar să se sistematizeze cuvintele de pe suporturile informative care necesită o actualizare frecventă. A fost nevoie de specialiști moderni calificați și de noi costuri financiare.

Particularitățile studiului

Există mai multe abordări ale studiului lexico-semantic variante de sensuri ale cuvintelor. În mod specific: sincronic și diacronic. Prima metodă este concepută pentru a studia înțelesurile principale și private, directe și figurative, extinse și intensive, stilistice și abstracte ale unui cuvânt.

A doua metodă permite clasificarea caracteristicilor genetice ale unui cuvânt. Acestea includ sensurile originale și derivate, etimologice și învechite, arhaice și moderne ale unui cuvânt. Analiza sa este un proces cu multiple fațete, care este considerat cauza diferitelor fenomene importante din semantică: monosemie, polisemie, paradigme etc. д.

Monosemie

Acest proces indică prezența unui singur sens lexical, care se caracterizează prin toate atributele formale ale unui cuvânt. Acest fenomen este un indicator al lipsei de ambiguitate a oricărei structuri semantice. Nu există multe astfel de cuvinte în limba rusă. Acestea sunt cel mai adesea termeni de origine străină sau cuvinte cu un înțeles abstract. Acest proces este studiat de știința lexicologiei. Astfel de atribute sunt caracteristice termenilor: alfabet, literă, oxigen etc.д.

Polisemie

Există un punct de vedere că nu există polisemie în limba rusă, există un neconvenționalism, care salvează discursul și potențialul de gândire al oricărei persoane. Acest fenomen constituie structura semantică a unui cuvânt. Specialiștii moderni disting mai multe tipuri de variante lexico-semantice ale cuvintelor polisemice, care depind de factori diferiți. Și anume:

• sfera de utilizare: comună și terminologică;
• cronologie: primară și derivată;
• sensul lexical: literar și nonliterar;
• modul de nominalizare: direct și figurativ;
• legat de conținut: liber și legat.

Tipurile de polisemie de bază sunt polisemia în lanț, polisemia radială, polisemia în lanț radial. Primul tip reflectă o secvență definită: fiecare sens succesiv este caracterizat de cel precedent. În polisemia radială, toate interpretările secundare depind de sensul direct și sunt motivate de acesta. Al treilea tip este caracterizat de caracteristici ale ambelor structuri.

Principalele premise pentru formarea acestui proces sunt: schimbările din sistemul limbii ruse; apariția altor variante ale limbii ruse; metafora și metonimia etc. д. De exemplu, câmpul de grâu, câmpul energetic, câmpul de activitate.

Paradigme cunoscute

Semnificațiile cuvintelor sunt capabile să intre în relații paradigmatice, formând diverse combinații. Ele sunt considerate potențiale și sunt identificate prin similitudini sau diferențe în semnificația termenilor. Paradigmele sunt sistematizate pe baza trăsăturilor comune și se disting prin proprietăți diferențiale. Specialiștii moderni disting mai multe tipuri de paradigme de variante lexico-semantice (exemplele o dovedesc). Mai exact:

1. Omonic. Este o asociere sistematică de cuvinte cu aceeași formă grafică, care se opun din punct de vedere semantic. De exemplu, lumina - "energie electrică" și lumina este "energie solară".
2. Sinonimic. O trăsătură integrantă este echivalența sau similitudinea semnificațiilor sinonimelor. De exemplu, nume: poreclă, poreclă, inițiale.
3. Antonimic. Este o grupare de cuvinte cu sensuri opuse. De exemplu, lipsit de bucurie și vesel, imoral și moral.
4. Tematică. Aceasta este o listă comparabilă, care este alcătuită din cuvinte care au o formă integrală, explicită. De exemplu, verbul to move are formele: to go, to crawl, to fly etc. д.
5. Hiper-hiponimic. Reprezintă un set de cuvinte ale unei specii și ale unui gen. De exemplu, șarpe: șarpe de cupru, șarpe cobră, șarpe viperă.
6. Lexico-semantică. Acestea sunt grupuri largi care au în comun o caracteristică semantică. De exemplu, mobilier: masă, scaun, comodă, fotoliu etc. д.

Tipologizare și invarianță

În limba rusă există cuvinte și combinații de cuvinte care constau numai din variante lexico-semantice cu proprietăți tipologice, care aparțin unor sisteme diferite. Tipologia cuvintelor poate fi înțeleasă în moduri diferite: ca abilitatea unuia și aceluiași VHS de a funcționa în condiții diferite și ca nivel de dezvoltare a cuvintelor speciale ale VHS.

Un rol special în structura semantică îl are invarianța, ale căror semne sunt caracterizează unitatea variantelor lexico-semantice în cadrul unui cuvânt. Aceste atribute sunt legate de multe și diferite tipuri de semnificație: morfologică, de formare a cuvintelor, lexicală etc. д. Aceste relații sunt dinamice, ceea ce indică faptul că sistemul semantic, în ciuda stabilității sale, se dezvoltă, se schimbă și se îmbunătățește. Combinația elementelor de semnificație a cuvântului cu caracteristicile lor este considerată un model important al structurii semantice, formarea, dezvoltarea și funcționarea unui sistem de cuvinte.