Locația este... Etimologie, rădăcini, utilizare

Decorul sugerează un loc ales la întâmplare, fără o structură definită sau o formulă prestabilită. Schimbarea locației unui obiect nu va afecta rezultatul. Plasarea este sistematică, indicând amplasarea permanentă a unui lucru. Dar la ce secvență se referă cuvântul, unde se aplică, din ce este format?

Etimologie

Fraza include mai multe formulări. Dicționarul explicativ al limbii ruse, de T. Efremov. Ф. Definește o serie de semnificații în funcție de context.

• Plasarea strictă a obiectelor la locul lor corespunzător.
• Alocarea cursanților sau a angajaților în funcție de criterii. Atașarea la o zonă de lucru stabilită.
• Punerea la dispoziția persoanelor a unui loc, compartiment sau încăpere prestabilită.
• Ordinea electrozilor în fizică.
• O dispoziție sufletească față de tipul de activitate, hobby.
• Atitudine favorabilă, prietenoasă față de persoană. Simpatie.
• Plasarea unui articol pe o adresă fixă de site.

Sensul cuvântului "acomodare" este modelat de context, indicând o strictă coerență, o cerință sau favorizarea unui interlocutor. Acesta acționează ca un substantiv neutru.

Rădăcini istorice

Cuvântul provine din vocabularul rusesc vechi, și anume verbul "a pune. Este derivat din cuvântul "loc", care are rădăcini în mai multe țări din întreaga lume, inclusiv în bulgară, cehă, poloneză și ucraineană. O locație poate fi oriunde pe planetă.

Un nume similar pentru locația teritorială a unei persoane a fost dat de letonul mist, "a locui". Adevărat, a denotat o ședere prelungită într-o anumită locație, mai degrabă decât o ocupare efectivă. De exemplu, "a locui într-un apartament" și "a ocupa un loc în coadă" au limite temporale diferite.

Limba slavă comună modifică cuvântul în verbul "a plasa" - pentru a înregistra poziția unui obiect sau a unei persoane undeva pe o hartă. Acesta s-a transformat treptat într-un substantiv și este folosit și astăzi în vorbire.

Utilizare

Utilizarea modernă a cuvântului se întâlnește peste tot, atât în conversația obișnuită, cât și în tratatele științifice. Denumește o distribuție rațională a mijloacelor, o ordine de aranjare, o stare de spirit sau o combinație coerentă de elemente diverse. Conceptul, așa cum am menționat mai sus, depinde de contextul oferit.

Astfel, în sens larg, plasamentul este amplasarea fixă a unor obiecte inanimate, a unor simțuri, a unor variabile matematice sau chimice.