Constituția norvegiană: trecut și prezent

Cultura, dezvoltarea și locul țării în lumea modernă sunt determinate nu numai de starea și situația actuală a acesteia, ci și de influența pe care a avut-o istoria. Semnificativ și definitoriu Dezvoltarea Norvegiei a fost istorică prin faptul că a obținut independența față de Danemarca și a stabilit o constituție norvegiană.

Adoptarea de către Norvegia a documentului principal al statului a creat o cultură cu adevărat democratică, punând accentul pe dreptul la vot și pe sfârșitul puterii ereditare. Deși legea fundamentală a regatului a fost modificată de la crearea sa în 1814, ea rămâne o condiție prealabilă pentru un climat politic democratic în această țară.

Impactul revoluțiilor

La fel ca multe alte texte europene majore între 1789 și 1814, constituția norvegiană din 1814 a fost, în unele privințe, revoluționară.

Independența regatului a fost rezultatul sfârșitului războaielor napoleoniene.

Documentul de bază al țării a fost inspirat de Declarația de Independență a Statelor Unite din 1776 și de Revoluția din Franța din 1789. Constituția norvegiană, al cărei text a fost scris de Christian Magnus Falsen și Johan Gunder Adler, a fost influențată și de documentul de bază al Spaniei din 1812.

Comparativ cu multe alte constituții adoptate între 1787 și 1814, cea norvegiană poate fi caracterizată ca fiind "moderat revoluționar".

Stabilitatea constituției norvegiene

Ceea ce face cu adevărat specială constituția regatului din 1814 este faptul că nu a fost niciodată abrogată în două secole.

Aproape toate constituțiile adoptate în Europa în acei ani revoluționari au fost abrogate sau puternic modificate. Doar documentele principale ale Norvegiei și Statelor Unite au rămas mai mult sau mai puțin intacte.

Modificări în Constituție

Strict vorbind, constituția Norvegiei, așa cum a fost adoptată la Eidsvoll la 17 mai 1814, nu a durat mult timp. La 4 noiembrie 1814, Storting a votat amendamentele la constituția de șase luni.

În legătură cu aceste modificări, Norvegia a fost autorizată să își înființeze propria bancă națională, Banca Norvegiei. Storting a votat, de asemenea, ca limba norvegiană să fie folosită în continuare în constituție și în documentele guvernamentale. Această constituție norvegiană din 4 noiembrie 1814 a prevalat în cea mai mare parte a secolului al XIX-lea.

Constituția Norvegiei din 1814 a fost un produs al timpului său. Pe măsură ce democrația norvegiană s-a dezvoltat, unele părți ale acesteia au părut din ce în ce mai învechite. De exemplu, regele avea inițial puterea de a numi consilieri, care erau responsabili doar în fața sa și nu puteau fi aleși dintre membrii norvegieni ai parlamentului. Odată cu introducerea parlamentarismului în 1884, consiliul a fost ales prin vot popular.

În primăvara anului 2012, Storting a adoptat un amendament important la constituție: separarea bisericii de stat. În mod oficial, acest lucru a făcut din Norvegia un stat laic, fără o religie oficială, deși Biserica Norvegiei este încă menționată în constituție.

Cuprins

Textul actual al documentului (astfel cum a fost modificat în 2018) este format din 121 de articole grupate în capitolele de la A la F.

Legea fundamentală a Regatului este în limba norvegiană, dar există și copii în unele limbi europene. Constituția norvegiană în limba rusă poate fi găsită și în limba rusă, dacă doriți.

Capitolul A este format din articolele 1 și 2, care prevăd că Norvegia este un regat liber, independent și indivizibil, cu o monarhie limitată și ereditară. Valorile stării sunt "Moștenirea creștină și umanistă, democrația și statul de drept, precum și drepturile omului".

Capitolul B se referă la rege (sau regină), la familia regală, la Consiliul de Stat și la Biserica Norvegiei. Acesta cuprinde articolele 3-48.

Capitolul C (articolele 49-85) se referă la Storting și la drepturile cetățenilor.

Puterea legislativă aparține Storting-ului, care este format dintr-o singură cameră cu 169 de membri, aleși din patru în patru ani în cadrul unor alegeri libere și secrete. Toți cetățenii statului cu vârsta de 18 ani și peste au drept de vot. Articolul 50 garantează acest drept bărbați și femei.

Capitolul D (articolele 86-91) se referă la sistemul judiciar.

Capitolul E (articolele 92-113) stabilește diferite drepturi ale omului.

Capitolul F și algoritmul de modificare a Constituției

Capitolul F (articolele 114-121) conține diverse alte dispoziții, inclusiv privind modificările constituției.

În conformitate cu articolul 121, amendamentele la constituție pot fi propuse la prima, a doua sau a treia adunare anuală a parlamentului după alegerile generale. În cazul în care este adoptat cu un vot de două treimi din parlament, amendamentul trebuie să fie certificat de rege și de secretarul parlamentului și publicat. Cu toate acestea, amendamentul nu trebuie să contravină principiilor consacrate în Constituție sau "modificarea spiritului constituției".

În cele din urmă, constituția modernă a Norvegiei dezvăluie un amestec intrigant de valori radicale și tradiționale. Acest document stabilește separarea puterilor între executiv, legislativ și judiciar. Mai multe vor urma ia aminte accesibilitatea legii fundamentale a regatului, deoarece aceasta este disponibilă în mai multe limbi europene: în prezent, pe internet se pot găsi traduceri ale Constituției norvegiene în rusă și în multe alte limbi.