Warhammer 40000: hordo hereticus.

"Hordo Hereticus" este o formațiune de control al Eclesiarhiei, identificând trădătorii, mutanții și ereticii din Imperium. Se concentrează asupra psikerilor neautorizați, a tehno-adepților pervertiți și a apostaților din cadrul Ministorumului. Metodele ei sunt asemănătoare Inchiziției medievale: vânătoare de vrăjitoare, execuții și arderi pe rug.

Funcții

După Erezia lui Horus, influența împăratului a scăzut. Dușmanii externi sub forma xeno, ereticilor, legiunilor de trădători și a zeilor haosului nu au plecat nicăieri. La acestea se adaugă cele interioare: birocrați, conducători tirani, secte secrete și psihiatri.

Un stat galactic hrănit de Adevărul Imperial se confruntă cu un fenomen controversat - cultul Zeului Împărat.

Inchizitorii de la Hordo Hereticus vânează renegații în poziții înalte pentru a preveni o repetare a Lordului Vandir (un exemplu de putere în mâinile unui tiran care a amenințat integritatea Imperiului).

Dreptul la extraminatus - o ultimă soluție pentru o lume pierdută, împotmolită în Erezie.

Echipament

Inchizitorii poartă Insigne și o glugă specială pentru a contracara atacurile psi de la vrăjitorii neînregistrați și încercările de a interfera cu mintea.

Utilizarea armelor de foc, a pistoalelor cu laser și a scuturilor. În mod tradițional, ereticii sunt arși pe rug.

Aliați

În Warhammer 40000, membrii Hordei Hereticus operează alături de Surorile de Luptă. Unitățile au încheiat un pact de ajutor reciproc în numele Împăratului în urmă cu un secol, după încheierea Epocii Apostasului. Solicitând ajutorul Gărzii Imperiale și al Adeptus Arbitres Law Enforcement.

Echipa Inchizitorului Radical include unul sau doi arco-flagelați - eretici supuși la terapie mentală forțată și la augmentare. Controlat printr-o cască, care duce creatura într-o stare de frenezie sau o readuce la normal atunci când maestrul îi ordonă acest lucru.

O armă rudimentară a Inchiziției, folosită în cazurile în care victimele civile sunt acceptabile.

Literatură

Trilogia Hordo Xenos, Hordo Malleus și Hordo Hereticus a lui Dan Abnett relatează aventurile lui Gregor Eisenhorn. Inchizitorul investighează crimele, prinde apostații și pedepsește ereticii.

Tramele cărților sunt ciudate, dar previzibile: protagonistul este persecutat, considerat eretic, dar continuă să facă munca grea.

Caracterul static al personajelor este frustrant: doar protagonistul se dezvoltă, ceilalți rămân niște manechine de formulă, provocând acuzații de autocopiat de Dan Abnett.

Prietenii lui Gregor sunt interesanți, dar nu sunt în pas cu canonul și nu se schimbă pe parcursul evenimentelor, ceea ce descurajează speranțele unor romane cu povești separate pentru fiecare dintre personaje.

Eisenhorn este ciudat: nesocotind periodic ordinele, ajutându-i pe ereticii nu prea corupți și apelând la ajutorul demonului Cherubael. Acesta din urmă este considerat rău, dar de la o parte a trilogiei la alta, fascinant de neștiut.

În cărți, legiunile sunt comandate de primari, deși evenimentele au loc după Erezia lui Horus, unde singurul în viață este Robath Gilliman. Greșeala care a generat critici la adresa lui Dan Abnett.

Verdict

"Hordo Hereticus se ocupă de imaginea de ansamblu a integrității Imperiului, indiferent de amănunte. Inchizitorii pot fi psihiatri sancționați care urmăresc victimele cu un fanatism fără precedent, folosind puteri magice.

Țintele sunt oameni cu puteri nevăzute în mâini: mutanți cu superputeri sau conducători care nu vor să facă ravagii.

Siguranța indivizilor este rareori de valoare pentru Hordo Hereticus, deoarece într-un Imperium cu o populație de mai multe miliarde de locuitori, fiecare cetățean este o țintă potențială, iar Erezia poate izbucni brusc în orice segment.

Inchizitorii radicali sunt o amenințare pentru Imperium, de aceea cad pradă colegilor lor.